“Bivolul si cotofana” face parte din volumul “Fabule pentru oameni mari” de George Topirceanu si are ca tema critica indreptata spre acei oameni care isi aleg prietenii urmarind anumite scopuri, mai ales obtinerea de avantaje de pe urma acestora.
Fabula este o specie in versuri sau proza (in cazul acesta in versuri) a genului epic, in care personajele sunt animale, plante sau lucruri, puse in situatii omenesti.
Prin personificari si alegorii poetul prezinta in aceasta fabula niste fiinte necuvantatoare (bivolul, cotofana, catelul) care reprezinta tipuri umane.
Bivolul “mare, negru, fioros” de exemplu, face parte din categoria celor mai puternici. El insusi se caracterizeaza ca ca fiind “gospodar cu greutate”. Nu accepta amestecul celor mai mici si nevoiasi in treburile proprii. Pentru el, relatiile cu ceilalti se bazeaza pe gradul de profit obtinut din acestea. Este ingaduitor cu cotofana datorita folosului adus, dar neingaduitor cu “potaia proasta”, care nu-i aduce niciun profit. Indignarea sa se manifesta prin gesturi brutale (“il ia-n coarne”) si printr-un limbaj agresiv.
Catelul il reprezinta pe omul simplu si nevoias care se amageste ca va fi accepat de cel puternic. El face parte din alta lume decat bivolul, si este lipsit de simtul realitatii. Il considera pe bivol “un mare dobitoc”, “un prost”,care “ia-n spate pe oricine”, asa ca incearca sa profite si el, neapreciind corect pozitia bivolului puternic.
Cotofana este un personaj care nu ia parte la actiune. Despre ea aflam din relatarea naratorului sau din cuvintele bivolului ca ii reprezinta pe oamenii obisnuiti care muncesc toata viata.
“Bivolul si cotofana” este fabula deoarece critica aspru unele caracteristici umane prin intermediul animalelor personificate. Fabula are o morala puternica, ce apare dupa corpul propriu-zis al operei (desfasurarea actiunii). Morala este indirecta: “nu-ti folosi prietenii in scopul obinerii de favoruri personale”, si apare mai evident in ultima strofa:
“Pe cand tu, potaie proasta cam ce slujba poti sa-mi faci?
Nu mi-ar fi rusine mie, de vitei si de malaci,
Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate,
Sa te port degeaba-n spate?…”
Leave a Reply