Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pascani – d. 19 octombrie 1961, Vanatori-Neamt) este un cunoscut scriitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului XX.
“Fratii Jderi” este unul din romanele de referinta scrise de Mihail Sadoveanu. Opera este construita ca o trilogie alcatuita din romanele “Ucenicia lui Ionut” (1935), “Izvorul Alb” (1936) si “Oamenii Mariei-Sale” (1942), care evoca epoca domniei lui Stefan cel Mare intre anii 1469 si 1475. Fragmentul din manualul de clasa a VI-a surprinde vizita lui Stefan cel Mare la Manastirea Neamtu.
Mihail Sadoveanu pune accent pe trei aspecte foarte importante in acest fragment: efectul prezentei domnitorului asupra maselor, caracteristicile fizice si psihice ale lui Stefan cel Mare si, nu in ultimul rand, educatia pe care marele conducator i-o ofera fiului sau, Alexandru.
Aparitia domnitorului la manastirea Neamtu este salutata de moldoveni cu respect si admiratie. Sentimentele poporului izvorasc din recunostinta sa pentru faptele de vitejie si curajul domnitorului: Stefan este reprezentantul neamului romanesc, un simbol si o legenda vie, el polarizand energiile romanilor.
Portretul fizic al domnitorului este realizat prin folosirea unor epitete si metafore sugestive. Astfel Stefan cel Mare “calca in al patruzelea an al varstei si are obrazul ars proaspat de vantul de primavara, are mustata usor caruntita si are o puternica strangere a buzelor si o privire verde, taioasa”. Desi scund de statura, cei dinaintea sa, opriti la zece pasi, pare ca se uita la el de jos în sus.
Trasaturile fizice exprimate atat de concis sunt surprinse pentru a face trimitere la trasaturile morale ale lui Voda: el are varsta potrivita pentru a fi atat puternic cat si intelept, este experimentat si concentrat asupra problemelor domniei, este hotarat si neinduplecat. Faptul ca domina prin simpla prezenta pe cei aflati inaintea sa sugereaza maretia domnitorului care copleseste prin valoare umana si ii supune pe cei din jur.
Desi portretul fizic al domnitorului este realizat sumar in fragment, urmand modelul cronicarului Grigore Ureche, Mihail Sadoveanu ne convinge de faptul ca Stefan este, ca si marii profeti ai omenirii, “mare la sfat” desi mic la stat, parand ca ii domina pe interlocutori. Stefan isi capatase supranumele “cel Mare” nu datorita trasaturilor sale fizice ci curajului, intelepciunii si carismei sale.
La manastire, dupa chipul si asemanarea sa, Stefan cel Mare il indeamna pe Alexandrel, coconul sau sa-si faca semnul crestinesc si sa sarute Evanghelia, dovedind ca este un om credincios si supus celor sfinte.
In scena din manastire, cele doua puteri, cea a domniei (reprezentata de domnitorul Stefan) si cea a bisericii se inclina una in fata celeilalte, aratandu-si respect. Stefan dovedeste astfel ca este un om modest si cu frica lui Dumnezeu, caracteristici esentiale pentru un domnitor puternic, necrutator cu cei nelegiuiti dar si devotat poporului si binelui in general.
Mihail Sadoveanu foloseste atat caracterizarea directa cat si cea indirecta. Aflam prin intermediul oamenilor din popor ca Stefan este un domn drept, care pedepseste abuzurile si face dreptate celor multi si asupriti, ii taie pe hoti si le ofera negutatorilor un cadru propice pentru activitatea lor. In acelasi timp, Stefan cel Mare impune reguli draconice pentru boierii pe care ii dezobisnuieste de apucaturile lor marsave.
Mihail Sadoveanu reuseste sa prezinte figura legendarului domnitor Stefan cel Mare intr-un mod exceptional, creand astfel “Romanul domniei lui Stefan cel Mare in Fratii Jderi”.
Leave a Reply