Doina – scurta demonstratie de opera lirica

by adara on January 20, 2013

Poezia “Doina” exprima intr-o forma simpla si armonioasa plina de sensibilitate sentimentele de dragoste si admiratie ale romanului “nascut poet” fata de aceasta creatie populara izvorata din sufletul omului simplu. Doina este capabila sa-i mangaie sufletul, sa-i aline tristetea, sa il faca sa vibreze de bucurie in clipele de fericire.

Opera debuteaza cu adresarea directa catre doina, realizata prin repetitia “doina, doina…” si epitetul expresiv “cantec dulce”. Autorul isi dezvaluie sentimentele profunde de dragoste si alean fata de doina, inchinand o oda sincera si convingatoare cantecului popular care il insoteste zilnic, ceas de ceas, anotimp de anotimp:

“Bate vant de primavara,

Eu cant doina pe afara, …

Vine iarna viscoloasa,

Eu cant doina-nchis in casa.”

Astfel doina devine confidenta si prietena romanului cu care el “zice, suspina, se tine, canta, sopteste si vietuieste”. Paradoxal, doina in insoteste si il imbarbateaza pe roman ca si “cant de voinicie” dar si ca “doina de jale”, astfel demonstrandu-ne legatura intrinseca intre doina si roman, atat la bine cat si la greu, pe tot parcursul vietii sale, indiferent de conditiile de trai.

“Doina” este o opera lirica deoarece gandurile si sentimentele autorului sunt exprimate in mod direct, iar eul liric este omniprezent. Intalnim¬† marcile lexico-gramaticale ale eului liric (vocea poetului) pe tot parcursul textului. Autorul se tanguie, se bucura, admira, canta, se revolta impreuna cu doina care este tovarasa sa de viata.

Modurile de expunere sunt dialogul si monologul liric. Limbajul poetic este foarte sugestiv, fiind prezente figuri de stil si imagini artistice de o rara frumusete:

“…De ma-ngan cu florile

Si privighetorile…”

Ca in orice tip de doina, intalnim elemente ale cadrului natural (foc, primavara, iarna, zile, nopti), cu care eul liric se afla intr-o stransa comuniune. Intreaga poezie are caracter sincretic, ea “saltand” pe un ritm vioi si in acelasi timp usor nostalgic, caracteristic operelor lirice populare romanesti.

Leave a Comment

Previous post:

Next post: