www.theaddium.com/

I.L. Caragiale este unul din marii clasici ai literaturii romane. Personajele din comediile, momentele, schitele si nuvelele sale reprezinta tipuri umane de o larga diversitate, surprinse in situatii credibile si, de cele mai multe ori, comice.

Nuvela “Doua loturi” a aparut in 1898 in “Revista Sateanului”.

Actiunea nuvelei se desfasoara in Bucuresti, in sec. al XX-lea, toamna. Subiectul este inspirat din viata micilor functionari. Personajul principal este Lefter Popescu, un slujbas cu o existenta mediocra, al carui nume hilar sugereaza atat faptul ca este pauper (prenumele Lefter) cat si faptul ca nu iese cu absolut nimic in evidenta, purtand cel mai banal nume de familie (Popescu).

In jurul personajului principal graviteaza personaje secundare (Madam Popescu) si episodice (chivutele).

Trasaturile de caracter ale personajului principal sint prezentate atat in mod direct de catre autor, de alte personaje sau chiar de Popescu insusi, cat si indirect prin intermediul atitudinilor, gandurilor, tulburarilor sufletesti, comportamentului halucinant ale personajului si chiar din limbajul sau atat de colorat in momente de tensiune maxima.

Nuvela debuteaza cu intriga, mai precis cu cautarile furibunde ale lui Popescu. Evolutia starii psihice a presonajului principal de la cautari disperate, la violenta, beatitudine si apoi violenta urmata de o prabusire totala, este graitoare pentru tipul uman mediocru, care expus unui castig nemeritat adopta un comportament aberant.

Actiunea nuvelei se construieste pe diversele conflicte intre Lefter Popescu si celelalte personaje. Astfel, intrat fara voie intr-un joc bizar si nemilos al destinului, Popescu intra in conflict cu sotia sa, cu tigancile, cu seful sau, cu bancherul, cu asociatii, cu capitanul Pandele si comisarul Turtureanu fata de care devine inflexibil si violent, fiind controlat de lacomia careia ii cade prada peste noapte.

Starile prin care trece Lefter sunt induse exclusiv de pierderea celor doua bilete pe care pana la finalul nuvelei el le crede castigatoare.

Lefter Popescu devine suspicios si obsedat de castigul la loterie, desi initial el este sceptic. Cautarea biletelor il duce la violenta si certuri cu sotia, prietenii si dusmanii deopotriva. Rarele sale momente de generozitate au un scop ascuns. El le ofera capitanului Pandele si comisarului Turtureanu o parte din presupusul castig pentru a-l ajuta sa gaseasca biletele pierdute. Exploziile sale de furie (sparge farfuriile, bate chivutele, tipa la sotie) sunt doar reactiile normale ale unui om simplu caruia i se prezinta perspectiva unui castig mare, necuvenit, care imediat este dorit cu inversunare.

Gasirea biletelor este momentul sau de glorie, el considera ca isi poate da demisia si ii poate vorbi sefului obraznic. Descoperirea faptului ca biletele erau inversate aduce dupa sine reactiile vecine cu nebunia ale personajului (autoflagerale, jigniri, plansete si scandal).

Desi nuvela are o pronuntata tema comica, atitudinea autorului fata de Lefter Popescu este de compasiune, lasand cititorului in final un gust amar deoarece personajul este doar o victima a hazardului.

Tensiunea este mentinuta de autor prin diverse metode: construcii interogative, interjectii, vocative, verbe la imperativ. Partile narative si putinele elemente descriptive par sa constituie indicatii de regie referitoare la interactiunea si aspectul personajelor, decorul actiunii si dialogul dintre personaje.

I.L.Caragiale creeaza prin personajul Lefter Popescu un tip reprezentativ pentru literatura romaneasca si chiar universala. Lefter Popescu este un personaj autentic, care cu ajutorul talentului scriitoricesc incomparabil al autorului, devine atemporal.

Doina – scurta demonstratie de opera lirica

by adara on January 20, 2013

Poezia “Doina” exprima intr-o forma simpla si armonioasa plina de sensibilitate sentimentele de dragoste si admiratie ale romanului “nascut poet” fata de aceasta creatie populara izvorata din sufletul omului simplu. Doina este capabila sa-i mangaie sufletul, sa-i aline tristetea, sa il faca sa vibreze de bucurie in clipele de fericire.

Opera debuteaza cu adresarea directa catre doina, realizata prin repetitia “doina, doina…” si epitetul expresiv “cantec dulce”. Autorul isi dezvaluie sentimentele profunde de dragoste si alean fata de doina, inchinand o oda sincera si convingatoare cantecului popular care il insoteste zilnic, ceas de ceas, anotimp de anotimp:

“Bate vant de primavara,

Eu cant doina pe afara, …

Vine iarna viscoloasa,

Eu cant doina-nchis in casa.”

Astfel doina devine confidenta si prietena romanului cu care el “zice, suspina, se tine, canta, sopteste si vietuieste”. Paradoxal, doina in insoteste si il imbarbateaza pe roman ca si “cant de voinicie” dar si ca “doina de jale”, astfel demonstrandu-ne legatura intrinseca intre doina si roman, atat la bine cat si la greu, pe tot parcursul vietii sale, indiferent de conditiile de trai.

“Doina” este o opera lirica deoarece gandurile si sentimentele autorului sunt exprimate in mod direct, iar eul liric este omniprezent. Intalnim  marcile lexico-gramaticale ale eului liric (vocea poetului) pe tot parcursul textului. Autorul se tanguie, se bucura, admira, canta, se revolta impreuna cu doina care este tovarasa sa de viata.

Modurile de expunere sunt dialogul si monologul liric. Limbajul poetic este foarte sugestiv, fiind prezente figuri de stil si imagini artistice de o rara frumusete:

“…De ma-ngan cu florile

Si privighetorile…”

Ca in orice tip de doina, intalnim elemente ale cadrului natural (foc, primavara, iarna, zile, nopti), cu care eul liric se afla intr-o stransa comuniune. Intreaga poezie are caracter sincretic, ea “saltand” pe un ritm vioi si in acelasi timp usor nostalgic, caracteristic operelor lirice populare romanesti.

Bivolul si cotofana de George Topirceanu – demonstratie de fabula

11.10.2012

“Bivolul si cotofana” face parte din volumul “Fabule pentru oameni mari” de George Topirceanu si are ca tema critica indreptata spre acei oameni care isi aleg prietenii urmarind anumite scopuri, mai ales obtinerea de avantaje de pe urma acestora. Fabula este o specie in versuri sau proza (in cazul acesta in versuri) a genului epic, […]

Read the full article →

Ursul si vulpea de Grigore Alexandrescu – scurta demonstratie de fabula

11.10.2012

Grigore Alexandrescu a scris poezii, fabule si proza. El s-a nascut pe 22 februarie 1810 si a murit in 1885. El provenea dintr-o familie nobila si a facut parte din organizatii secrete nationaliste. “Ursul si vulpea” a fost publicata in 1855 si are substrat politic. Personajele sunt: ursul, vulpea si tigrul. Ursul simbolizeaza politicianul corupt […]

Read the full article →

Portretul lui Stefan cel Mare din “Fratii Jderi” de Mihail Sadoveanu

10.03.2012

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pascani – d. 19 octombrie 1961, Vanatori-Neamt) este un cunoscut scriitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului XX. “Fratii Jderi” este unul din romanele de referinta scrise de Mihail Sadoveanu. Opera este construita ca […]

Read the full article →